All languages
Джерело
Guest book
|
Всі мови All languages |
Українська бібліотека Джерело |
Гостьова книга Guest book |
«Каменярі» Івана Франка
|
|
Avut-am vis ciudat: în faţa mea departe Un cîmp imens, deşert, sălbatic şi uscat... De stîncă de granit am mîinile legate Cu lanţul gros de fier, şi rînduri înşirate De oameni tot legaţi, cum sînt şi eu legat. De grijă frunţile ne sînt adînc brăzdate, In ochii fiecărui iubirii arde foc... Dar braţele puternic ne sînt încătuşate, Spinările în jos ne sînt încovoiate, Pe toţi acelaşi gînd şi dor ne ţine-n loc. Şi fiecare tine un tîrnăcop în mînă... De undeva o voce de tunet s-a auzit: — Zdrobiti această stîncă! Să nu vă mai retină, Nici arsita, nici frigul, nici hrana, de-i putină, Voi trebuie s-o spargeti, căci vouă vi-i sortit! Noi bratele de-odată le-am ridicat cu totii Si mii de tîrnăcoape în stîncă au lovit. Cu miile tîsneau scîntei ca niste torte. Iar noi în disperare, dar cu-nzecite forte Loveam, loveam într-una în fruntea de granit. Ca urlet de cascadă, ca zgomot de război, Asa cu tîrnăcoape într-una tot izbeam Mereu, fără-ncetare, desi multi dintre noi Cădeau loviti de pietre, răniti si rupti si goi. Cu greu, dar pas cu pas noi tot înaintam. Noi o stiam cu totii: pentru această muncă Nici slavă, pomenire, nimic nu vom avea Si că p-acea nimeni nu va mai trece încă Pîn-netezi-vom calea si frămînta-vom stînca Si noi aici cu totii vom putrezi sub ea. Memoria sau slava nici nu sînt asteptate, Căci nu sîntem eroi, ci numai voluntari Pe calea propăsirii cu braţele legate. Noi robi sîntem acum si pentru libertate Oricare dintre noi sîntem numai pietrari. Dar noi convinsi eram că totusi vom învinge, Că vom zdrobi si fărîma acest granit. Din propriile noastre trupuri si din sînge Dura-vom trainic drum, pe care se va scurge O viaţă nouă şi un trai mai fericit. Şi mai stiam că undeva acolo-n lume Acei pe care noi toti acolo i-am lăsat Ne plîng: nevestele, copiii, mame bune, Prieteni supărati, duşmanii care-ntruna Pe noi si fapta noastră demult ne-au blestemat. Noi o stiam si-n suflet simteam dureri cumplite, In piept o cruntă jale cu greu ne apăsa. Totusi nimic, nici jalea si nici dureri simtite, Si nici blestemele nu ne stîrneau regrete Si nimeni tîrnăcopul din mînă nu-l lăsa. Iar noi uniti ca unul, asa pornim cu totii Cu tîrnăcoape-n mînă si-n suflet gîndul sfînt. Să fim noi blestemaţi si oropsiti ai sortii, Noi spargem stînca, calea o nivelăm dreptătii, Care veni-va, sigur, cînd fi-vom în mormînt! |
Переклад румунською мовою Д. І. Онищука. Вперше надруковано в газеті «Pentru socialism», 1959, 28 черв.
Подається за першодруком.
Онищук Денис Іванович (1901—1975) — український письменник і перекладач у Румунії, автор збірки байок «Полин і мед» (1965), підручників для українських шкіл. Перекладав з української на румунську і з румунської на українську мови.
Якщо ви помітили помилки, або маєте зауваження пишіть на адресу
ukrlib@narod.ru,
або залиште повідомлення у
гостьовій книзі
(c) Видавництво «Наукова думка», упорядкування, примітки
