All languages
Джерело
Guest book
|
Всі мови All languages |
Українська бібліотека Джерело |
Гостьова книга Guest book |
«Каменярі» Івана Франка
|
|
Un vis ciudat avui. Părea că se deschid Şub mine-ntinderi mari de grohotiş şi cremeni Iar eu pe-uh loc pustiu mă zbat înlănţuit De colţul unej stînci înalte de granit — Şi ca şi mine-n jur sînt mii şi mii de semeni. Şi de dureri brăzdat e fiecare trup Dar pîlpăie-n priviri a dragostej văpaie. Cătuşele înfig în carne colţi de lup Şi gîrbovii grumaji sub greutăţi se rup Şi-acelaşi greu cumplit pe toţi ne încovoaie. Ia fiecare-n mîini ciocanul greu de fier Şi-un glas adînc în munţi ca tunetul detună: «Hai stînca sfărâmaţi: N-o să pieriţi în ger De foame sau arşiţi şi nici de trai mizer! Voi trebuia de mult s-o fi făcut ţarină!» Ca la un semn sub ea ne-am adunat — Ciocanele izbind în tot cuprinsul latră: Şi fierul de granit cu foame a muşcat Şi stînca-n mii şi mii de şăndări a zburat — Săreau în mii de părţi fărîmele de piatră. Cu vuiet de război şi de cascade adînci Ciocanul răsuna în mîna omenească, înaintau încet, încet de tot, pe brînci. Atîţia dintre noi au fost striviţi de stînci Dar nimeni nu putea pe loc să ne oprească. Ştiam de la-nceput că gloria ni-i fum Că ni se va uita istovitoarea trudă — Că fi va străbătut de oameni acest drum Doar de-l tăiem în stînci cu pieptul nostru Şi dacă-om putrezi răpuşi de moartea crudă. Nu, nu sîntem eroi şi nici n-am cunoscut Al gloriei frâmînt. Deprinşi cu greul marii, Cumplitei asupriri — din lanţ şi chin am vrut Noi, robii libertăţii, să ne clădim un scut: Pe-un drum de adevăr merg zi de zi pietrarii. Şi de pe-atunci ştiam, trudind în vînt şi ploi, Ca stînca tot va fi sfărmată şi zdrobită: Că fiecare trup şi sîngele din noi Vor întări cel drum, făgaşul vieţii noi, Şi lumea tot va fi mai bine rînduită. Ştiam câ-n lumea ce doar pentru suferinţi Am părăsit-o noi de-atît amar de vreme Neveste şi copii jelesc soţi şi părinţi, Iar duşmanul viclean blestemă scos din minţi Şi-i gata cel mai bun amic să ne blesteme. Ştiam, ştiam, si vai în suflet ne durea Şi ne lua de piept o temere păgînă — Dar de atîtea răni tot trupul ne ardea! Minciuna n-a putut să-nfrîngă truda grea Şi nimeni n-a zvîrlit ciocanul greu din mină. Şi-aşa păşim uniţi de visul nostru sfînt Şi ne gîndim mereu, ciocanu-n pumni strîngîndu-l: Putem fi daţi uitării, dar noi aici luptînd Colosu-l vom zdrobi prin veac drum deschizînd Celor ce, după noi, vor stăpîni pămîntul. |
Переклад румунською мовою Н. Богдана. Вперше надруковано в газеті «Veac nou», 1956, 17 серп., с. 2.
Подається за першодруком.
Богдан Ніколає — румунський перекладач.
Якщо ви помітили помилки, або маєте зауваження пишіть на адресу
ukrlib@narod.ru,
або залиште повідомлення у
гостьовій книзі
(c) Видавництво «Наукова думка», упорядкування, примітки
